Informații despre grăsimea viscerală

Pentru majoritatea dintre noi, grăsimea corporală are o reputație foarte proastă. De la grăsimea de pe coapsele femeilor și până la burta de bere care poate apărea la unii bărbați indiferent de vârstă, grăsimea este, de obicei, ceva ce disprețuim și de care încercăm să scăpăm. În primul rând este important pentru sănătatea noastră să reușim să scăpăm de grăsime, iar apoi pentru un aspect armonios al corpului.

Însă, pentru oamenii de știință, grăsimea devine din ce în ce mai intrigantă în fiecare zi. Grăsimea este unul dintre organele cele mai fascinante din corpul uman, precizează Aaron Cyoess, instructor de medicină la Harvard Medical School și un asociat în cercetare la Joslin Diabetes Center din Boston. „Acum suntem la stadiul în care de abia începem să înțelegem grăsimea”.

„Grăsimea are mult mai multe funcții în organism decât ne-am putut închipui”, este de acord și Dr. Rachel Whitmer, Cercetător la divizia de cercetare Kaiser Permanente din Oakland, California, care a studiat legăturile dintre sănătatea grăsimilor și a creierului.

Grăsimea stochează în exces calorii într-un mod sigur, astfel încât organismul să se poată folosi de aceste depozite atunci când vă este foame. Grăsimile eliberează hormoni care controlează metabolismul.

Acest lucru este însa doar imaginea pe larg a grăsimii. De aceea vă invităm să citiți în continuare detalii despre diferitele tipuri de grăsimi – brună, albă, subcutanată, viscerală și abdominală, iar accentul îl vom pune pe grăsimea viscerală.

Grăsimea brună
Grăsimea brună a apărut recent, când oamenii de știință au descoperit că nu este o grăsime lipsită de valoare. În studiile recente, aceștia au descoperit că oamenii slabi tind să aibă mai multă grăsime brună decât persoanele supraponderale sau obeze – și că atunci când aceasta este stimulată, poate ajuta la arderea caloriilor.

Este un lucru cert că cei mici au mai multă grăsime brună decât adulții, ceea ce îi ajută să se încălzească. Depozitele de grăsime brună scad la persoanele adulte, însă le ajută și pe acestea cu căldura.

Grăsimea albă
Grăsimea albă este mult mai abundentă decât cea maro, afirmă experții. Funcția acestui tip de grăsime, este de a stoca energie și de a produce hormoni care mai apoi sunt secretați în sânge.

Celulele adipoase mici produc un hormon bun, numit adiponectină, care are rolul de a face ficatul și mușchii mai sensibili la insulina hormonală, în procesul de a ne face mai puțin sensibili la diabet și la bolile de inimă.

Atunci când oamenii se îngrașă, producția de adiponectină scade sau chiar se oprește de tot, stabilind astfel un mediu perfect pentru aceste boli.

Grăsimea subcutanată
Grăsimea subcutanată se găsește direct sub piele. Este grăsimea măsurată folosind etriere pentru piele care ne ajută în a estima greutate corporală totală.
În ceea ce privește sănătatea, acest tip de grăsime de pe coapse și fese, de exemplu, poate să nu fie neapărat rea, ci poate avea unele beneficii, spune Cypess. „Este posibil să nu provoace atât de multe probleme ca alte tipuri de grăsimi”.

Însă celulele grase subcutanate de pe burtă pot fi o altă poveste, spune Fried. Există dovezi care arată că pericolul burților mari constă atât în grăsimea viscerala adâncă, cât și în grăsimea subcutanată.

Grăsimea viscerală
Viscerală sau grăsimea „profundă” este acea grăsime din jurul organelor interne, care ne aduce atâtea probleme de sănătate. De unde știți dacă aveți o astfel de grăsime? „Dacă aveți o talie mare sau burtă, atunci binențeles că aveți grăsime viscerală”, spune Whitmer. Grăsimea viscerală crește riscul de diabet, boli de inimă, accident vascular cerebral și chiar demență.

Se crede că grăsimea viscerală joacă un rol important în rezistența la insulină – ceea ce crește riscul de apariție a diabetului zaharat. Nu este clar de ce, dar ar putea explica parțial de ce grăsimea viscerală reprezintă un risc pentru sănătate.

Whitmer a investigat legătura dintre grăsimea viscerală și demență. Într-un studiu, aceasta a evaluat înregistrările a peste 6500 de membri ai Kaiser Permanente din California de Nord, o organizație mare de întreținere a sănătății, pentru o medie de 36 de ani, din momentul în care erau în vârstă de 40 de ani și până ajungeau la peste 70.

inregistrările au inclus detalii privind înălțimea, greutatea și diametrul burții – o reflectare a cantității de grăsime viscerală. Persoanele cu cele mai mari burți au avut un risc mai mare de demența decât cei cu burtă mai mică. Legătura era dovedită chiar și pentru persoanele cu exces de grăsime abdominală, dar cu o greutate normală în general.

Nu se știe de ce este legată grăsimea abdominală și demența, însă există speculații ca anumite substanțe, cum ar fi leptina, un hormon eliberat de grăsimea abdominală, pot avea un efect advers asupra creierului. Leptina joacă un rol în reglarea apetitului, dar și la învățare și memorie.

Grăsimea abdominală
Grăsimea abdominală a dobândit o reputație bine meritată ca fiind o grăsime nesănătoasă. „Trebuie să înțelegeți că grăsimea abdomenului este atât viscerală cât și subcutanată”, spune Kristen Gill Hairson, profeson la Wake Forest University School of Medicine.

Dar dacă aveți o burtă supradimensionată, imaginându-vă cât de mult este grăsime viscerală și cât de mult este subcutanată, nu este un lucru la fel de important ca faptul că ar trebui să recunoaștem că oricum ar fi este nesănătoasă, spune ea. Cât de mare este prea mare? Femeile cu o circumferință a taliei mai mare de 90 cm și bărbații cu mai mult de 100 cm prezintă un risc crescut de boală.

Pierderea în greutate și pierderea de grăsimi
Așadar, atunci când pierdeți în greutate, ce fel de grăsime pierdeți? „Pierdeți grăsime albă”, spune Fried.

Rezultatele se schimbă totuși, dacă pe lângă dietă adăugați și exercițiile fizice, spune ea. „Dacă combinați exercițiile fizice cu dieta, atunci veți pierde și din grăsimea viscerală de pe burtă”.

Leave a Comment